Testul de rezistență la tensiunea de rezonanță în serie cu frecvență variabilă este de a utiliza inductanța reactorului și capacitatea obiectului testat pentru a forma un circuit în serie LC, pentru a ajusta frecvența tensiunii de ieșire a sursei de alimentare cu frecvență variabilă și pentru a obține rezonanța în serie.
Conform principiului rezonanței, atunci când valoarea reactanței inductive X1 a reactorului L este egală cu valoarea reactanței capacitive XC din circuit, circuitul va ajunge la starea de rezonanță. În acest moment, doar rezistența circuitului R consumă puterea activă în circuit, în timp ce puterea reactivă se află în capacitatea reactorului și a probei de testare, generând astfel tensiune înaltă pe proba de testare.
Condiția pentru generarea rezonanței în serie: XL=XC
Datorită tensiunii înalte generate derezonanța serieiîn L și C, poate provoca deteriorarea bobinelor sau condensatoarelor. Prin urmare, în ingineria energetică, rezonanța în serie ar trebui evitată cât mai mult posibil și este deosebit de important să se utilizeze un set complet deechipamente de testare a rezonanței în serie cu frecvență variabilăpentru a detecta sistemul de alimentare.
În condiții de impedanță, semnul părții imaginare care este egală după rezonanță este opus. Impedanța în serie este egală cu 0, iar impedanța paralelă este egală cu infinit. Când are loc rezonanța, curentul de rezonanță al circuitului în serie este infinit; Tensiunea de rezonanță a unui circuit paralel este infinită (valoare teoretică). Într-un circuit în serie de rezistență și inductanță, fenomenul de alimentare, tensiune și curent în aceeași fază se numeșterezonanța seriei, care se caracterizează prin rezistență pură, sursă de alimentare, tensiune și curent în aceeași fază. Reactanța X este egală cu 0, iar impedanța Z este egală cu rezistența R. În acest moment, impedanța circuitului este cea mai mică, curentul este cel mai mare, iar inductanța și capacitatea pot genera tensiuni de multe ori mai mari decât tensiunea de alimentare. Prin urmare, rezonanța în serie este cunoscută și sub denumirea de rezonanță de tensiune. Rezonanță paralelă: Într-un circuit paralel inductor al condensatorului rezistor, tensiunea circuitului și curentul total sunt în fază, ceea ce se numește rezonanță paralelă. Caracteristicile sale sunt: rezonanța paralelă este o compensare completă, sursa de alimentare nu trebuie să furnizeze putere reactivă, furnizează doar puterea activă cerută de rezistor. Când apare rezonanța, curentul total al circuitului este minimizat, iar curentul de ramificare este de obicei mai mare decât curentul total al circuitului, astfel încât rezonanța paralelă este cunoscută și ca rezonanță curentă.
Într-un circuit în serie de rezistențe, condensatoare și inductori, scădeți direct influența inductoarelor XL și XC; Dacă sunt îndeplinite anumite condiții, luând pur și simplu XL=Xc, reactanța circuitului este egală cu zero, fazele de curent și tensiune din circuit sunt aceleași, iar puterea reactivă nu este schimbată între rezistențe, inductori și condensatori. Această stare a circuitului se numeșterezonanța seriei.
Într-un circuit AC cu rezistor R, inductor L și condensator C, tensiunea pe circuit este de obicei diferită de faza curentă. Dacă ajustăm parametrii sau frecvența de putere a componentelor circuitului (L sau C), acestea pot fi în aceeași fază, iar întregul circuit este pur rezistiv. Când circuitul ajunge în această stare, se numește rezonanță.
Într-un circuit în serie compus din rezistențe, inductori și condensatori, când condensatorul XC=inductorul XL este egal, are loc rezonanța în serie, iar faza tensiunii U și a curentului I din circuit este aceeași; Când are loc o rezonanță în serie în circuit, impedanța Z=R2+XC-XL{2=R, impedanța totală a circuitului este minimizată, iar curentul își va atinge valoarea maximă.
Într-un circuit AC sinusoidal cu componente R, L și C, tensiunea și curentul la ambele capete ale circuitului sunt de obicei diferite; Dacă valorile parametrilor componentelor circuitului sunt modificate sau frecvența sursei de alimentare este ajustată, tensiunea și curentul circuitului vor fi în fază, iar impedanța circuitului va afișa proprietățile rezistenței. Acest tip de circuit se numește rezonanță. În funcție de diferitele forme de conectare ale circuitului, fenomenele de rezonanță pot fi împărțite în rezonanță serie și rezonanță paralelă. În circuitul seriei R, l, C, când XL=XC, unghiul de impedanță ∧{=0, adică tensiunea și curentul de alimentare sunt în fază. Acest fenomen se numește rezonanță în serie. Caracteristicile rezonanței în serie sunt că atunci când apare rezonanța, datorită inductanței XL fiind egală cu XC, impedanța atinge minimul și rezistența circuitului este minimizată.
Când tensiunea U este constantă, curentul I din circuit atinge valoarea sa maximă. Datorită rezonanței XL=XC, faza UL=UC este opusă UL și UC, astfel încât tensiunea de pe rezistor este egală cu tensiunea de alimentare. Rezonanța circuitului în serie are unele caracteristici. Înțelegerea fenomenului de rezonanță poate utiliza aceste caracteristici pentru a preveni daunele cauzate de anumite caracteristici. Dispozitivele de filtrare a armonicilor folosesc caracteristicile rezonanței în serie pentru a lua în considerare armonica principală. Dispozitivele generale de compensare a puterii reactive ar trebui să evite rezonanța în serie, deoarece atunci când are loc rezonanța în serie, tensiunea pe componentele condensatorului va crește, ceea ce poate cauza defalcarea stratului de izolație a condensatorului. Totuși, în inginerie radio, semnalele care trebuie recepționate pot fi extrase folosind selectivitatea fenomenului de rezonanță serie și tensiunea înaltă obținută. Factorul de calitate Q al circuitului rezonant selectiv de frecvență LC este definit ca: Qo=wo L/R, wo este frecvența de rezonanță a circuitului și R este rezistența de pierdere a inductanței L.