Odată cu dezvoltarea dispozitivelor electronice de auto-oprire,rezonant în serie (cunoscut și ca dispozitive rezonante în serie)circuitele invertoare au câștigat din ce în ce mai multe aplicații. Continuă să apară diverse metode de control potrivite pentru circuitele invertoare rezonante în serie. Acest articol discută și compară metodele de control utilizate în mod obișnuit, cum ar fi modularea în amplitudine, modularea frecvenței impulsurilor, modularea densității impulsului și modularea lățimii impulsului rezonant și oferă o analiză detaliată a metodei de control a modulării lățimii impulsului plus frecvența.
Structura de bază a serie rezonantă invertor
Schema schematică de bază a unui invertor rezonant în serie include o sursă de tensiune DC, o punte invertor compusă din comutatoarele S1-S4 și o sarcină rezonantă în serie compusă din R, L și C. Comutatoarele S1-S4 pot folosi dispozitive semiconductoare de putere cu capacități de auto-oprire, cum ar fi IGBT, SIT, MOSFET, SITH etc; Invertorul este un circuit de punte complet monofazat, iar metoda sa de control este ca semnalele de comandă ale celor două dispozitive de comutare de pe același braț de punte să fie complementare, iar cele două întrerupătoare diagonal opuse sunt pornite și oprite simultan.
Metoda de control a serie rezonantă invertor
1. Metoda de control al modulației de amplitudine (PAM).
Metoda de control al modulării amplitudinii se realizează prin ajustarea tensiunii de ieșire Ud a sursei de tensiune CC (intrare a invertorului) (care poate fi realizată prin utilizarea unui circuit de reglare a tensiunii cu schimbare de fază-sau a unui circuit de filtrare compus dintr-un circuit de reglare a tensiunii chopper și un inductor și un condensator) pentru a regla puterea de ieșire. Adică, puterea de ieșire a invertorului este reglată de tensiunea de intrare, iar controlul de fază între curent și tensiune este finalizat de o buclă blocată de fază-(PLL) pentru a asigura un factor de putere mare de ieșire. Avantajul acestei metode este că controlul este simplu și ușor de implementat, dar dezavantajul este că structura circuitului este complexă și volumul este mare.
2. Metoda modulării în frecvență a impulsurilor (PFM).
Metoda de modulare a frecvenței impulsurilor ajustează puterea de ieșire prin modificarea frecvenței de funcționare a invertorului, modificând astfel impedanța de ieșire a sarcinii.